marți, 16 februarie 2010
Terapia prin ras
Terapia prin ras
Folosirea rasului ca terapie – pentru a ne elibera de stres, pentru a combate bolile si a intari sistemul imunitar – nu mai provoaca ridicari din spranceana a medicilor. Ideea ca rasul e sanatos si ca un ras din toata inima poata sa faca un om sa se simta mai bine a castigat respectul medicinei in ultimele 2 decenii.
Terapia prin ras a fost acceptata e baza numeroaselor studii realizate in Europa Vestica si Statele Unite. Cazul lui Hunter „Patch” Adams – portretizat de catre actorul Robin Williams in filmul „Patch Adams”, care a dezvoltat terapia acum 35 de ani in Gesundheit Institute din Virgina, SUA, este arhicunoscut.
Celebra poveste a lui Norman Cousins a inspirat multi practicieni ai terapiei prin ras, inclusiv dr. Madan Kataria, un generalist din Mumbai, care a creat conceputul de cluburi pentru ras in India.
Ca fondator al Clubului International de Ras, dr. Kataria este creditata ca fiind fondatorul a peste 300 de cluburi de ras in India. Fiecare dintre aceste cluburi organizeaza grupuri periodice pentru sesiuni de ras, pornind de la premisa ca rasul este sanatos pentru trup si suflet.
Stim inca prea putin despre ce se intampla in creier atunci cand radem, dar exista suficiente dovezi care sugereaza ca rasul are o gama de efecte atat psihologice, cat si fiziologice. Cel mai evident efect se observa in starea noastra de spirit, dar rasul este cunoscut ca tinand la distanta emotiile negative, precum anxietatea si depresia, care tind sa ne slabeasca sistemul imunitar.
Ne ajuta in cazul stresului, o cauza obisnuita a problemelor de tensiune. Imbunatateste capacitatea plamanilor de a primi oxgen si nivelul acestuia in sange, usurand prin aceasta problemele cauzate de astm si bronsita.
In acelasi timp elibereaza endorfine, pastilele naturale ale organismului impotriva durerii, care reduc frecventa si intensitatea durerilor arteriale si a spasmelor musculare.
Ajuta in cazul insomniei, migrenelor, alergiilor si ulcerelor. Neurologul francez Henri Rubenstein a aratat ca un minut de ras poate sa ofere trupului pana la 45 de minute de relaxare terapeutica. Totodata reduce bataile inimii si stimuleaza apetitul si digestia.
Doctorul Pierre Vachet, care a studiat psihologia rasului, a concluzionat ca rasul dilateaza vasele de sange si trimite mai mult sange catre periferie. Asa cum trimite mai mult oxigen la celule, tot rasul grabeste vindecarea tesuturilor si stabilizeaza multe functiuni ale corpului. Alte experimente au aratat ca privitul filmelor amuzante duce la scaderea presiunii sangelui si genereaza mai multe endorfine in sange, creand o stare de bine.
Cu toate acestea, noi informatii arata ca nu toti beneficiaza la fel de aceasta terapie. Cercetatorii spun ca daca oamenii cu un puternic simt al umorului sunt mai putin afectati de stres, asta nu inseamna ca rasul ii ajuta sa faca fata acestuia. Ar putea insemna ca daca acestia fac fata stresului bine, pot sa rada mai mult.
Un studiu a aratat ca privitul fimelor amuzante duce la cresteri la nivelul chimic al imunitatii, dat si ca se produc cresteri la oamenii care aveau o tendinta de a rade mai mare.
Un alt studiu realizat pe pacientii ce se recuperau dupa operatii a aratat ca grupul, care a avut voie sa isi aleaga comdiile, a avut cele bune rezultate in urma terapiei prin ras, avand nevoie de cele mai putine pastile impotriva durerii, prin comparatie cu grupul de control care nu a vazut nici o comedie.
Cu toate acestea, un al treilea grup a fost fortat sa se uite la comedii, fara aprobare si fara ca acesta sa-si aleaga comediile. Rezultatele nu au fost deloc bune.
Dar este clar ca ideea, ca rasul sau fericirea este cel mai bun medicament, incepe sa prinda. Si multi doctori incep sa fie de acord cu aceasta.
Cheapest ad 1 usd/month
Cheapest ad 1 usd/month
Balbaitul e in gene si n-are de-a face cu nervozitatea
Balbaitul e in gene si n-are de-a face cu nervozitatea
Joi, 11 Februarie 2010, ora 10:06 Comenteaza acest articol Balbaitul nu este un simptom al nervozitatii, ci este dictat de gene, au descoperit oamenii de stiinta, ceea ce ar putea duce la noi tratamente.
Aproximativ 1% din populatie se balbaie la un moment dat in viata. Pana acum, se credea ca episodul apare ca urmare a anxietatii severe. Insa un nou studiu a aratat ca de vina sunt trei gene, relateaza The Telegraph.
Cercetatorii americani au studiat ADN-ul mai multor voluntari din SUA, Pakistan si Marea Britanie, descoperind cele trei gene in cazul persoanelor care aveau astfel de deficiente de vorbire.
De sute de ani, balbaitul este considerat un mister, atat de catre cercetatori, cat si de catre medici. Este primul studiu care leaga genele de aceasta afectiune.
Pana in prezent, tratamentul se concentra asupa reducerii anxietatii, a normalizarii respiratiei, a ritmului vorbirii si imbunatatirea fluentei. Dar cum s-a observat ca balbaitul poate aparea la mai multi membri ai aceleiasi familii, oamenii de stiinta s-au decis sa cerceteze si ADN-ul celor in cauza.
In cadrul studiului a fost analizat ADN-ul a 123 de pakistanezi atinsi de aceasta afectiune, 96 care nu aveau deficiente de vorbire, 270 de americani si 276 de britanici, se mai mentioneaza in raportul New England Journal of Medicine.
Alte articole despre: balbait gene, balbait genetic, balbait nervozitate, balbait emotii, balbait tratament
Categorie: Sanatate 245 vizite [ Ziare.com ]
Copiii balbaiti pot deveni criminali
Marti, 08 Iulie 2008, ora 18:00 Comenteaza acest articol | 4 comentarii Copiii cu probleme de vorbire netratate la timp risca sa se imbolnaveasca de maladii mentale care determina un comportament criminal.
Un raport despre cazurile a mii de copii cu probleme de vorbire netratate la logoped a fost intocmit in Marea Britanie, in coordonarea parlamentarului conservator John Bercow, informeaza, marti, The Telegraph.
Documentul avertizeaza ca tinerii delincventi cu probleme de comunicare verbala, nesupusi unor terapii din timp, se vor confrunta cu multiple riscuri mai tarziu.
Textul sustinut de parlamentar arata si ca accesul ca si calitatea tratamentului sunt foarte nesatisfacatoare.
Un astfel de tanar se confrunta cu dificultati emotionale, sanse slabe de angajare, probleme de sanatate mentala si chiar cu ajungerea la cazuri de criminalitate, considera specialistii citati de demnitarul britanic.
Mai mult de jumatate dintre copiii dintr-o anumita parte a tarii cresc cu cprobleme grave de exprimare sau de comunicare, dificultati care au consecinte sociale.
Aproape 40.000 de copii, cu varste de la 1 la 14 ani, incep scoala cu serioase disfunctii verbale, a mai relevat raportul.
Alte articole despre: copii, criminal, vorbire
Categorie: Senzational
Grafoterapia te scapă de bâlbâială
Grafoterapia te scapă de bâlbâială
Studiul scrierii poate să dezvăluie tendinţele actuale conştiente sau inconştiente, atitudinea faţă de mediu, structura caracterului.
de Paula Irimia
Permite, de asemenea, descoperirea aptitudinilor şi domeniilor de activitate în care persoana ar excela. Prin analiza scrisului unui copil, educatorul poate descoperi calităţi pe care nici măcar nu le bănuieşte.
Bâlbâiala se tratează prin reeducarea scrisului. În anumite tulburări psihice şi motorii este posibilă o redresare şi o corectare a scrisului. În special la copiii bâlbâiţi, această reeducare capătă o formă sistematică: grafoterapia. R. Trillat, grafolog la Centrul de Psiho-Pedagogie „Claude Bernard“ din Paris, a aplicat o metodă de corectare grafică sistematică în mai mult de 1.800 de cazuri. A observat mai întâi scrisul copiilor bâlbâiţi. Şi apoi le-a cerut acestora să execute mişcări simple, ca trasarea volutelor (exemplu schema 16). Surpriză! Chiar şi în scris, bâlbâiţii prezentau aceleaşi ezitări ca în vorbire.
Expertul s-a gândit atunci să le redea acestor copii încrederea în ei înşişi, învăţându-i să traseze mişcări foarte simple în momentele de destindere. Pe baza unor exerciţii de relaxare, mişcările scrisului au fost dozate şi segmentate astfel încât copiii să nu obosească. Aceştia aveau deplină încredere în terapeut şi nu se simţeau constrânşi. Puţin câte puţin, au regăsit uşurinţa scrierii şi au pierdut această formă de inhibiţie. Subiecţii (băieţi şi fete) aveau vârste cuprinse între 6 şi 18 ani.
Exerciţiile date s-au axat pe mai multe aspecte ale scrierii şi au fost dozate în funcţie de dificultăţile grafice: ritm şi continuitate grafică; originalitatea creatoare a literei; armonia dintre diversele părţi ale scrierii. S-au constatat ameliorări semnificative, eşecurile ajungând de ordinul a 20%.
„Vârstele“ scrierii la copil
1. Până la 10-11 ani, scrierea este nesigură.
Efortul şi bunăvoinţa domină în această perioadă. Anumite scrieri cu presiune foarte accentuată, cu dimensiune importantă nu exprimă nimic altceva decât dorinţa netă de a face bine acel lucru. Tremurăturile rezultă din lentoare, iar apăsarea literelor este legată de sentimentul de nesiguranţă, nelinişte.
2. Mai repede, mai repede!
De la 12 ani, scrisul se loveşte de cerinţa rapidităţii. Dacă precizia a fost insuficient câştigată, scrierea nu rezistă acestei probe. Pierde astfel orice inteligibilitate şi antrenează o tensiune obositoare. În cele mai multe cazuri, exigenţele rapidităţii obligă scrisul la o automatizare.
3. „Boom“-ul pubertăţii
Aproape întotdeauna, scrierea se deformează în această perioadă. Ajunge chiar până la dezechilibru. Aşa este şi copilul! Scrisul este „oglinda“ lui: oscilează între atitudinea protestatară şi teamă, între ataşamentul faţă de familie şi dorinţa de a se elibera. De fapt, scrierea se disociază (se desface) şi „explodează“ uneori.
« inapoi [adauga articol]
marți, 9 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
ALEX
