Grafoterapia te scapă de bâlbâială

Grafoterapia te scapă de bâlbâială Studiul scrierii poate să dezvăluie tendinţele actuale conştiente sau inconştiente, atitudinea faţă de mediu, structura caracterului. de Paula Irimia Permite, de asemenea, descoperirea aptitudinilor şi domeniilor de activitate în care persoana ar excela. Prin analiza scrisului unui copil, educatorul poate descoperi calităţi pe care nici măcar nu le bănuieşte. Bâlbâiala se tratează prin reeducarea scrisului. În anumite tulburări psihice şi motorii este posibilă o redresare şi o corectare a scrisului. În special la copiii bâlbâiţi, această reeducare capătă o formă sistematică: grafoterapia. R. Trillat, grafolog la Centrul de Psiho-Pedagogie „Claude Bernard“ din Paris, a aplicat o metodă de corectare grafică sistematică în mai mult de 1.800 de cazuri. A observat mai întâi scrisul copiilor bâlbâiţi. Şi apoi le-a cerut acestora să execute mişcări simple, ca trasarea volutelor (exemplu schema 16). Surpriză! Chiar şi în scris, bâlbâiţii prezentau aceleaşi ezitări ca în vorbire. Expertul s-a gândit atunci să le redea acestor copii încrederea în ei înşişi, învăţându-i să traseze mişcări foarte simple în momentele de destindere. Pe baza unor exerciţii de relaxare, mişcările scrisului au fost dozate şi segmentate astfel încât copiii să nu obosească. Aceştia aveau deplină încredere în terapeut şi nu se simţeau constrânşi. Puţin câte puţin, au regăsit uşurinţa scrierii şi au pierdut această formă de inhibiţie. Subiecţii (băieţi şi fete) aveau vârste cuprinse între 6 şi 18 ani. Exerciţiile date s-au axat pe mai multe aspecte ale scrierii şi au fost dozate în funcţie de dificultăţile grafice: ritm şi continuitate grafică; originalitatea creatoare a literei; armonia dintre diversele părţi ale scrierii. S-au constatat ameliorări semnificative, eşecurile ajungând de ordinul a 20%. „Vârstele“ scrierii la copil 1. Până la 10-11 ani, scrierea este nesigură. Efortul şi bunăvoinţa domină în această perioadă. Anumite scrieri cu presiune foarte accentuată, cu dimensiune importantă nu exprimă nimic altceva decât dorinţa netă de a face bine acel lucru. Tremurăturile rezultă din lentoare, iar apăsarea literelor este legată de sentimentul de nesiguranţă, nelinişte. 2. Mai repede, mai repede! De la 12 ani, scrisul se loveşte de cerinţa rapidităţii. Dacă precizia a fost insuficient câştigată, scrierea nu rezistă acestei probe. Pierde astfel orice inteligibilitate şi antrenează o tensiune obositoare. În cele mai multe cazuri, exigenţele rapidităţii obligă scrisul la o automatizare. 3. „Boom“-ul pubertăţii Aproape întotdeauna, scrierea se deformează în această perioadă. Ajunge chiar până la dezechilibru. Aşa este şi copilul! Scrisul este „oglinda“ lui: oscilează între atitudinea protestatară şi teamă, între ataşamentul faţă de familie şi dorinţa de a se elibera. De fapt, scrierea se disociază (se desface) şi „explodează“ uneori. « inapoi [adauga articol]