miercuri, 16 martie 2011

Despre tulburarile de limbaj si

Despre tulburarile de limbaj si corectarea lor marți, 5 octombrie 2010Despre logopedie... Poate ca v-ati intalnit cu acest termen, undeva, intr-un anumit context. Si poate ca ati cautat sa-i aflati sensul, pentru a va satisface curiozitatea. Ce trebuie sa stiti e ca logopedia este stiinta care se ocupa cu educarea vorbirii, ea vizand stimularea vorbirii corecte, dar si corectarea tulburarilor de limbaj pe care le pot avea diferite persoane. Poate ca nu va vine sa credeti, dar aceasta ramura stiintifica aflata intre psihologie si pedagogie isi are sursele inca din Antichitate. Asta pentru ca din toate timpurile, au existat oameni care sa se confrunte cu dificultati de vorbire. Cele mai intalnite tulburari de vorbire din mediul educational sunt tulburarile de pronuntie (dislalii, rinolalii, dizartrii), tulburarile de ritm si fluenta (balbaiala, tahilalie – vorbire accelerata, bradilalie – vorbire foarte lenta etc.), dislexia (tulburarile cititului) si disgrafia (tulburarile scrisului). Cele mai frecvente tulburari de limbaj intalnite la copiii de gradinita sunt tulburarile de pronuntie, in special dislaliile. Acestea din urma constau in deformarea, substituirea, omiterea, inlocuirea sau inversarea anumitor sunete în vorbirea spontană şi în cea reprodusă. Cele mai frecvent afectate in acest sens sunt consoanele, iar dintre ele sunetele care apar cel mai tarziu in vorbirea copilului, adica sunetul „R” (rotacism), „S” si sunetele apropiate ca pronuntie (sigmatism) si „L” (lambdacism). Astfel, poate fi afectata orice consoana, iar in cazuri grave, chiar si vocalele. Cauzele acestor tulburari sunt dintre cele mai diverse: de la malformatii ale organelor care participa la actul vorbirii (buze, limba, maxilare etc.), pana la un model verbal gresit (al parintelui, educatoarei sau al cuiva apropiat) pe care copilul si-l insuseste prin imitatie. Un caz frecvent intalnit este acela in care copilul pronunta defectuos anumite sunete pentru a se alinta. Oricat de hazliu vi se pare, intr-o prima faza, este bine sa nu-l incurajati! Altfel, se va deprinde sa vorbeasca asa mereu. Ce caracteristici au celelalte doua tulburari de pronuntie? Daca tulburarea dislalica se asociaza cu tulburari de rezonanta si de voce, vorbim despre rinolalie. Dizartria este o tulburare de pronunţie dislalică şi rinolalică în care sunt afectate pronunţia, ritmul, fluenţa şi calităţile vocii. Ea are la origine leziuni la nivelul sistemului nervos central. Dintre toate aceste tulburari de pronuntie, dislaliile sunt cele mai frecvente. Le intalnim la 15-20% dintre copiii de gradinita!!! Daca constatati asemenea dificultati de vorbire si la copilul dumneavoastra, nu trebuie sa va speriati. Unii copii incep sa vorbeasca mai tarziu si isi dezvolta mai lent capacitatea de a vorbi si vocabularul. Ceea ce trebuie sa stiti este ca orice tulburare de vorbire este corectabila, indiferent de varsta persoanei. Inclusiv dislaliile copiilor de gradinita. Este adevarat ca, cu cat dificultatile sunt depistate mai devreme (de catre dumneavoastra, ca parinte sau de catre educatoarea copilului sau logopedul gradinitei), cu atat interventia va fi realizata mai de timpuriu, iar copilul va fi corectat mai repede. Daca aceste tulburari de pronuntie nu vor fi corectate la varsta gradinitei, ele nu doar ca se mentin cand copilul incepe activitatea scolara, dar aceleasi caracteristici ale vorbirii lui se vor transpune si la nivelul cititului si scrisului care vor fi defectuoase (dislexie, respectiv disgrafie). Acest aspect ii va influenta notele, dar poate sa atraga dupa sine si o atitudine batjocoritoare a colegilor. Tocmai de aceea, se recomanda ca interventia corectiva sa inceapa din momentul in care au fost depistate dificultatile copilului. Corectarea dislaliei presupune un numar variabil de sedinte, in functie de dificultatile pe care le intampina copilul, dar si de felul in care el evolueaza pe parcurs. Fiecare copil are un ritm al sau!!! Tocmai de aceea, dragi parinti, nu trebuie sa va asteptati la rezultate imediate. Uneori, corectarea dureaza multe luni, dar un rol esential in acest demers il aveti dumneavoastra!!! Impreuna cu logopedul care va desfasura principala activitate de corectare, parintele si educatoarea trebuie sa sustina exercitiile si sa-l incurajeze si stimuleze pe copil in directia unei vorbiri corecte. Copilul dumneavoastra se va deprinde sa vorbeasca corect treptat, dupa multe exercitii pe care le desfasoara impreuna cu logopedul. Acesta va folosi in activitatea sa o oglinda in care copilul va privi modul in care logopedul emite diferitele sunete, fise de activitate, diferite jocuri care sa-i sustina demersul. O sedinta de logopedie se desfasoara in mai multe etape: - exercitii pentru dezvoltarea motricitatii organelor implicate in vorbire; - exercitii de respiratie; - exercitii pentru dezvoltarea auzului fonematic (a capacitatii de diferentiere intre sunete); - emiterea sunetului afectat izolat (de unul singur – se porneste de la imitarea diferitelor sunete din natura, cunoscute de copil; de exemplu: sarpele, cainele, rata, broasca, musca, masina, soneria etc.; apoi i se arata copilului in oglinda care este pozitia corecta de emitere a sunetului respectiv); - emiterea sunetului afectat in silabe; - emiterea sunetului afectat in cuvinte (in diferite pozitii: initial, median, final); - emiterea de propozitii, poezii si realizarea de activitati ludice in scopul exersarii sunetului afectat si stimularii generale a vorbirii. Unele dintre aceste exercitii le puteti realiza, cu usurinta, chiar dumneavoastra!!! Este bine sa incercati sa faceti acest lucru cat mai des si sa-i explicati copilului care este rolul lor. Este foarte importanta implicarea si motivarea copilului in vederea corectarii. Daca colaborarea dintre dumneavoastra si logoped, respectiv educatoare se realizeaza cu succes, progresele vor fi sesizate si mai curand, si ele va vor face foarte fericiti!!! Lavinia Neacsu logoped - Cabinet Logopedic Andu - 021 324 0282 Publicat de Lavinia la 21:40 Trimiteţi prin e-mail Postaţi pe blog! Distribuiţi pe Twitter Distribuiţi pe Facebook Distribuiţi pe Google Buzz 1 comentarii: Anonim spunea... Este interesant ce spui tu si foarte util pentru cei care nu stiu ce inseamna logopedie si cu ce se ocupa un logoped. Este la fel de util si pentru parintii care au copii cu probleme de vorbire si chiar pentru adultii cu astfel de probleme. Imi place ca informatia este abundenta si detaliata, se vede ca este din perspectiva unui specialist. Mi se pare insa prea condensata, mai ales in articolul asta, "Despre logopedie". Cred ca ai putea sa o imparti pe idei sau pe mici subcapitole, ca in sectiunea cu "Intrebari frecvente". Acolo, chiar daca este informatie multa, e mai usor de citit. Felicitari pentru blog! Si asteptam cu interes si alte postari. 14 octombrie 2010, 18:16 Trimiteţi un comentariu Linkuri de întoarcere către această postare Creaţi un link Postare mai nouă Pagina de pornire Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom) Pagini Intrebari frecvente Cum ma puteti contacta? Fise Arhivă blog ► 2011 (3) ► martie (1) Pozitiile corecte de emitere a sunetelor ( II ) ► februarie (1) Pozitiile corecte de emitere a sunetelor ( I ) ► ianuarie (1) Despre formele dislaliei... ▼ 2010 (7) ► decembrie (1) Importanta exercitiilor de motricitate in terapia ... ► noiembrie (2) Despre terapia balbaielii... Balbaiala - informatii de baza ▼ octombrie (4) Despre cauzele tulburarilor de limbaj... Cum influenteaza televizorul dezvoltarea vorbirii ... Dezvoltarea limbajului... Despre logopedie... Linkuri utile http://www.youtube.com/watch?v=1ojIM8qllXQ http://www.cabinetlogopedic.ro http://desprelogopedie.blogspot.com Despre mine Lavinia Sunt absolventa a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, specializarea Psihopedagogie Speciala (Universitatea din Bucuresti) si a masterului "Terapie logopedica in procesele de comunicare si limbaj" din cadrul aceleiasi facultati. Sunt psihopedagog cu dreptul de libera practica, inregistrat la Colegiul Psihologilor din Romania. Orientarea mea spre domeniul psihopedagogiei s-a conturat in momentul in care, in liceu fiind, am inceput sa fac voluntariat. Am avut ocazia sa intru in contact cu diverse persoane, cu variate probleme si fata de fiecare mi-am dorit sa pot schimba ceva. In adolescenta imi inchipuiam ca pot schimba lumea. Mai apoi mi-am dat seama ca nu pot decat sa plasez o caramida in constructia unei lumi mai atente, de bun simt, care sa fie solidara la problemele semenilor. Treptat mi-am dat seama ca pot fi de ajutor... Vizualizaţi profilul meu complet Experienta profesionala * noiembrie 2009 - prezent -> Logoped Cabinet Logopedic Andu, Bucuresti *octombrie 2009 - iunie 2010 -> Logoped Cabinet de Psihologie si Psihoterapie Cristina Tohanean, Bucuresti *martie 2009 - iunie 2009 -> Logoped Cabinet de Psihologie si Psihoterapie Cristina Tohanean, Bucuresti *martie 2008 - mai 2008 - Practica logopedica Gradinita Speciala de Hipoacuzici Nr. 65, Bucuresti *octombrie 2007 - februarie 2008 -> Practica logopedica Scoala Speciala Nr. 11, Bucuresti *martie 2007 - iunie 2008 -> Activitati de voluntariat – Fundatia Sf. Dimitrie, Centrul Social pentru Copii, Bucuresti *octombrie 2006 - februarie 2007 Practica – Psihopatologie, in cadrul sectiei Psihiatrie Infantila, Spitalul Alexandru Obregia, Bucuresti *iunie 2006 – mai 2007 -> Activitati de voluntariat - proiectul „Aproape – Voluntari pentru respect si demnitate” (Fundatia Principesa Margareta a Romaniei), Bucuresti *octombrie 2005 – iunie 2006 -> Activitati de voluntariat - SOS Masina cu Jucarii, proiect al SOS Satele Copiilor Romania, Bucuresti *octombrie 2004 - 2006 -> Activitati de voluntariat - Fundatia de Voluntari Somaschi, Baia Mare. 2010 © Lavinia Neacsu. Şablonul Awesome Inc.. Imagini de şabloane create de molotovcoketail. Un produs Blogger.

logopedie -Stimularea copilului mic

logopedie vineri, 22 ianuarie 2010 Stimularea copilului mic Exercitiile propuse sunt recomandate copiilor cu diferite deficiente sau intarzieri in dezvoltarea limbajului cu varsta cuprinsa intre cateva luni si 4 ani. stimulare vizuala: vizeaza dezvoltarea atentiei si concentratiei vizuale, de asemenea imbunatatirea calitatii observatiilor vizuale. 1. fixati o bucata de plexiglass/oglinda la locul de joaca a copilului, puneti obiecte colorate pe ea, cu forme si marimi diferite (panglici, jucarii, etc.). Din cand in cand inlocuiti obiectele. 2. agatati pe perete in camera copilului afise, fotografii, desene colorate. 3. suflati baloane de sapun 4. diferite jocuri cu bile colorate 5. jocuri cu baloane stimulare auditiva: 1. puneti copilul sa asculte un metronom, un ceas, diferite zgomote, vorbirea celor din jur, sunetele din natura, vocea animalelor, etc. 2. variati tonul vocii cand vorbiti cu copilul. Tonul vocii este mai important decat cuvintele folosite. 3. cantati si vorbiti copilului la orice activitate, spuneti-i poezii sau versuri ritmice pentru copii. 4. dati-i jucarii cu clopotei inauntru, jucarii care emit diferite sunete la manipularea lor. 5. puneti orez/ fasole/ bilute/ margele, etc. intr-o cutie mica. Incurajati-l sa scuture cutia si sa faca zgomot. Recompensati-l! stimulare vibro-tactila: 1. puneti copilul sa simta vibratiile radioului, televizorului, unei pisici cand toarce, vibratiile unor jucarii, etc. pe spate, mana, piept si picior. 2. dati copilului jucarii din diferite materiale 3. legati un balon umplut cu heliu de incheietura mainii copilului. Cand isi va misca bratul, balonul se va misca. 4. suflati pe pielea copilului, asteptati, si iar suflati. 5. joc cu jucarii care se invart 6. puneti mana pe rand in cate un vas umplut cu boabe de fasole, orez, faina, margele, bile, mingi, etc. si pipaiti obiectul ascuns in vas. stimularea sistemului vestibular: 1. leganat inainte-inapoi, stanga-dreapta, sus-jos (cu leagan, intr-o patura, in brate, balansoar etc.) - are calitati terapeutice de foarte mare valoare 2. rasucirea pe un scaun rotativ 3. ridicati copilul de la subsoara, cu spatele spre Dumneavoastra si leganati-l inainte-inapoi cu picioarele deschise 4. leganati bratele inainte-inapoi, apoi spre stanga-dreapta 5. bateti din palme 6. puneti bilute, mingi sau obiecte de dimensiune mica intr-o caciula si scuturati caciula 7. leganati copilul stanga-dreapta intr-o patura, aruncati-l sus si prindeti-l in patura 8. asezati-va pe un scaun, puneti copilul pe genunchi si faceti miscari ritmice cu genunchii sus-jos (se poate si pe fond muzical) stimularea si dezvoltarea limbajului: 1. emiteti silabe repetate: ma-ma-ma , pa-pa-pa, do-do-do, ba-ba-ba, be-be-be, ta-ta-ta, la-la-la, bo-bo-bo , mac-mac (rata), ga-ga (gasca), ham-ham (catelul), bee-bee (oaia) muuu (vaca), brrr (masina), tic-tac (ceasul), bim-bam (clopot), oac-oac (broasca), pis-pis (pisica). Repetati sunetele cu el cand incepe sa lalalizeaza. 2. legati vorbitul cu orice activitate motrica (batem din palme, batem masa, dans, etc.) 3. miogimnastica 4. vorbiti cu copilul atunci cand il hraniti, il tineti in brate, etc. 5. emiteti onomatopee atunci cand va ocupati de el. 6. gesticulati cand vorbiti, puneti mana pe obiect cand vorbiti despre el, asa incat imaginea vizuala a obiectului si varianta auditiva sa se produca in acelasi timp. 7. Educarea respiratiei: se pot folosi o serie de jucarii in care sa se sufle: suflare intr-o lumanare aprinsa, in baloane de sapun, in diferite instrumente muzicale, aburirea unei oglinzi, organizarea unor 'meciuri de fotbal' in care mingea este o bucata de staniol indoit, iar noi trebuie sa suflam mingea spre poarta, etc. 8. Denumiti cateva obiecte simple dintr-o carte de mai multe ori, timp de cateva saptamani. 9. Vorbiti fata in fata cu copilul si articulati exagerat Publicat de ERŐSS ZITA la 20:54 0 comentarii duminică, 17 ianuarie 2010 Exemplu pentru activităti de terapie ocupatională desfăsurate în cadrul terapiei de grup a persoanelor cu afazie Participanti Persoane adulte cu afazie cronică usoară sau moderată, cu cel putin 3-4 luni după începutul stării de afazie, care au beneficiat deja de terapii individuale și care sunt puternic motivati pentru diminuarea stării actuale. Grupul este informal, omogen, de 4-6 persoane, orientat spre comunicare, care îsi ia fiintă cu scopul atenuării simptomelor afaziei, cu scopul dezvoltării competentelor comunicationale. Identificarea problemelor persoanelor cu afazie ♦ lipsa de comunicare sau comunicare ineficientă ♦ retragerea socială a persoanelor cu afazie ♦ activităti neproductive si unilaterale ce duc la aparitia despresiei, anxietatii, a tristetei ♦ slaba stima de sine ♦ lipsa de ocupatie si de activităti mobilizatoare, stimulatoare ♦ odată cu aparitia afaziei se produce o schimbare bruscă a ritmului de viata Idei de solutionare a problemelor ♦ terapie ocupatională desfăsurată în cadrul terapiei de grup, care include elemente din ergoterapie si artterapie ♦ consilierea persoanelor din jurul persoanelor cu afazie despre modul si tipul activitătilor desfăsurate si recomandări pentru familie Scopul general al activitătilor - reconstructia deprinderilor, mentalitătilor, atitudinilor si psihicului persoanelor cu afazie, astfel încât ei să devină persoane independente, stabile si încrezătoare în fortele proprii, cu scopul de a recupera, mentine si spori capacitatea de muncă a bolnavului Scopuri specifice ale activitătilor - stimularea cognitivă a persoanelor cu afazie - favorizarea implicării în diferite activităti si dezvoltarea deprinderilor interactionale - reeducarea vorbirii si dezvoltarea competentelor lingvistice - reintegrarea cât mai rapidă si eficientă a bolnavilor în viata socio- profesională - opunerea marginalizării fizice, culturale si sociale a persoanelor cu afazie, încurajând toate formele de participare activă - cultivarea sentimentelor de respect si înconjurarea lor cu afectiune si consideratie - relationarea si participarea pentru înlăturarea sentimentelor de izolare si depresie ale acestor persoane - punerea în valoare a potentialului psihoindividual a fiecărei persoană - crearea unei atmosferă familială Activităti de terapie ocupatională ♦ confectionarea de marionete pentru teatru de păpusi, joc de rol cu marionete ♦ gătit: deciderea asupra mâncarea ce urmează să fie gătită, achizitionarea ingredientelor, gătitul propriu-zis, evaluarea activitătilor ♦ construirea unor căsute pentru păpusi cu mobilier adecvat: construirea planului căsutei, compunerea unei liste cu instrumentele, resursele necesare constructiei, achizitionarea acestora, împărtirea sarcinilor, faza de constructie propriu-zisă, faza finală în care participantii evaluează proiectul, vorbesc depre punctele forte si punctele slabe ale proiectului, se decid asupra soarta căsutei ♦ jocul amintirilor: fiecare persoană se gândeste la evenimentele cele mai importante/fericite/triste/etc. din viata ei si încearcă să le reprezinte prin desen, colaj, pictură, plastelină, argilă, sau prin orice metodă ♦ selectarea cuvintelor cheie dintr-un text citit. Este indicat ca textul citit să fie despre activitatea ce urmează să fie desfăsurată în ziua respectivă, ca si plantarea legumelor, florilor, cusut, lucruri de mână, etc. ♦ pictură, desen: pot fi realizate cu tematică fixată sau pe teme libere, prin reprezentarea unor întâmplări din trecut sau proiectarea evenimentelor pe viitor, individual sau în grup. Se poate varia tehnicile astfel încât cineva desenează ceva după care fiecare adaugă câte ceva, completează desenul cu încă un element. Fiecare trebuie să argumenteze de ce completa desenul cu elementul respectiv si ce presimtea si ce crede acum că reprezintă desenul ♦ dispute pe o temă dată: majoritatea activitătilor desfăsurate începe cu schimbări de idei, dispute. Terapeutul cere pacientilor ca ei să vorbească despre pantomimică sau despre confectionarea unor marionete pentru activitătile de teatru de păpusi, de exemplu. Cineva sugerează o idee, iar ceilalti răspund astfel, încât răspunsul lor să contină ”E bine, dar...” ♦ jocuri de improvizatie, imitarea miscărilor stabilite sau libere de fiecare membru, repetarea unor miscări, imitarea anumitor activităti prin pantomimă ♦ grădinărit: vizinonarea unor filme pe tema grădinăritului, discutii pe tema respectivă, planificarea activitătii de grădinărit, deciderea asupra legumelor si florilor plantate, plantarea propriu-zisă, evaluarea activitătii ♦ psihodramă Spatiul desfăsurării activitătilor ♦ o camera linistită la care avem posibilitatea de a semnaliza curgerea terapiei pentru suprimarea zgomotelor si factorilor deranjatori. ♦ grădină ♦ bucătărie Echipamentul necesar activitătilor ♦ televizor, filme pe teme selectate (natură, viată sănătoasă, grădinărit, reclame, etc.) ♦ imagini, poze, tablouri pe teme variate ♦ foarfecă, hârtie, hârtie colorată, temperă, lipici, carioci, creioane, linii, autocolanți ♦ materiale de culoare diferită ♦ articole de ziar ♦ ată, ac ♦ lemn, ferăstrău, suruburi, ciocan, cui, vopsea, smirghel, metru ♦ retete de mâncare ♦ ingredienti pentru mâncarea ce urmează să fie gâtită ♦ argilă, plastelină ♦ răsade, echipament pentru grădinărit Publicat de ERŐSS ZITA la 13:50 0 comentarii luni, 14 decembrie 2009 Terapia de grup: o metodă de reintegrare a persoanelor cu afazie Afazia înseamnă tulburarea sau pierderea capacităţii de exprimare şi de înţelegere a limbajului vorbit sau scris, independente de orice stare demenţială şi de eventuale disfuncţii ale musculaturii faringolaringeene. Este o tulburare dobândită, datorată unei leziuni la nivelul creierului, ca urmare a unui accident, atac cerebral sau tumoare. Manifestările clinice ale afaziei, privind natura şi intensitatea tulburărilor, diferă în funcţie de anumiţi factori biologici, cum ar fi etiologia, vârsta, genul, preferinţa manuală, sau sociali, respectiv gradul de şcolarizare, caracteristicile limbii vorbite, etc. Dacă nu este vorba de o afecţiune progresivă, tulburările afazice se pot ameliora în timp, evoluţia lor depinzând de gravitatea şi extinderea leziunii. Această recuperare funcţională, de cele mai multe ori incompletă, se datorează capacităţii creierului de a crea noi conexiuni interneuronale, caracterstică ce poartă denumirea de plasticitate cerebrală. Acest proces poate fi facilitat printr-un tratament de reeducare a vorbirii, cu scopul realizării unei capacităţi de comunicare apropiată de cea normală. Condiţii obligatorii pentru obţinerea unor rezultate pozitive sunt absenţa unor tulburări demenţiale şi motivarea pacientului. Tratamentul este de cele mai multe ori individual, uneori se asociază şi o terapie de grup. Studiile comparative între grupe de bolnavi trataţi şi netrataţi au demonstrat avantajele tratamentului sistematic al afaziilor. Terapia de grup, ca o formă eficientă de reabilitare Istoria terapiei de grup în afazie este lungă. Cu toate că primele date referitoare la acest tip de terapie le avem încă din anii celui de-al doilea Război Mondial, această arie de reabilitare a primit foarte puţină atenţie din partea cercetătorilor. Astfel, în cele mai multe ţări a rămas ignorată, în contexul reabilitării persoanelor cu afazie. Specialiştii din domeniul logopediei sunt de acord, în unanimitate, cu reabilitarea în grup a persoanelor cu afazie. Afazia are efect extrem de puternic asupra persoanelor care au suferit un stroke. Existenţa fără comunicare verbală poate să conducă până la izolarea totală a persoanelor. Când individul ajunge într-un grup, el se întâlneşte cu norme, valori, scopuri care produc un efect remarcabil asupra lui: se formează atitudini noi, se întăresc pretenţiile sociale, motivaţia pentru o reabilitare cât mai rapidă, se reduc complexele legate de comunicare, se îmbunătăţesc abilităţile intrapersonale, se produc detensionări psihice ale membrilor, creşte încrederea în reuşita terapiei. Membrii grupului au posibilitatea de a împărtăşi experienţele, de a se ajuta între ei. Grupa formată trebuie să reprezintă un mediu securizant, familiar, în care toţi participanţii sunt egali. Elemente organizatorice ale terapiei de grup Este indicat ca terapia să fie individuală în primele 3-4 luni, ea fiind urmată de introducerea indivizilor în grupuri omogene şi de continuarea terapiei logopedice în grup. Prin terapia individuală se realizează cunoaşterea cazului, stimularea comunicării, dezvoltarea înţelegerii şi reproducerii limbajului verbal şi motivarea individului pentru participarea activă în procesul de recuperare. Terapia în grup are sens numai după restaurarea acestor funcţii de bază. Înainte de începerea unui program de reabilitare, trebuie stabilite elementele organizatorice ale acestuia: numărul persoanelor dintr-o grupă, participanţii, tematica, repere spaţio-temporale, metode şi tehnici folosite, echipamentul necesar. Trebuie să avem la îndemână chiar de la început diferite fişe din care obţinem informaţii atât despre starea actuală şi anterioară a pacienţilor, cât şi despre personalitatea lor. Reperele spaţio-temporale trebuie fixate de la bun început, astfel încât să corespundă nevoilor pacienţilor. Aceste date odată fixate rămân neschimbate pe tot parcursul terapiei. Trebuie reglate întârzierile membrilor pentru evitarea deranjurilor create de acestea. Terapeutul trebuie să fie informat despre absenţa unui membru la şedinţa respectivă, dacă este cazul. Trebuie să avem la dispoziţie o camera liniştită la nivelul căreia să avem posibilitatea de a elimina zgomotele şi factorii perturbatori, asigurând, astfel, desfăşurarea optimă a activităţii terapeutice. Pentru persoanele mai tinere este indicat ca terapia să decurgă între orele 16-17-18, iar pentru persoanele mai în vârstă sunt mai eficiente orele 10-11. Durata terapiei este stabilită de către specialistul responsabil cu activităţile. în funcţie de compoziţia grupului, se pot organiza terapii timp de 9 săptămâni, cu două întâlniri săptămânale, dar şi terapii care să dureze 1-2 ani, cu câte o întâlnire pe săptămână. De la bun început, membrii grupului trebuie să posede un plan al activităţilor din care să reiasă modul de desfăşurare al terapiei. La selectarea membrilor grupurilor trebuie să luăm în considerare anumite criterii fundamentale şi anume: pacienţii sunt bolnavi cronici, cu cel puţin 3-4 luni de la începutul stării de afazie, sunt puternic motivaţi pentru diminuarea stării actuale. La deciderea asupra numărului de persoane într-un grup, terapeutul trebuie să-şi ia în considerare propriile limitele şi starea pacienţilor: gradul şi tipul simptomelor. Este indicat să aspirăm către grupuri cât mai omogene, informale. Cu caracteristici personale, vârstă şi simptome asemănătoare grupul devine mai eficient şi mai productiv. Astfel, atât alegerea metodelor folosite, cât şi selectarea tematicii parcurse în timpul terapiei o să fie o sarcină mai uşoară pentru terapeut şi adecvată tuturor participanţilor. După cele mai importante surse, aceste grupuri trebuie să fie de câte 4-5 persoane. Ele sunt orientate spre comunicare, luând fiinţă cu scopul atenuării simptomelor afaziei şi al dezvoltării competenţelor comunicaţionale. Cercurile de interese ale pensionarilor şi ale celor care nu sunt încă pensionaţi nu se suprapun. Persoanele pensionate sunt mai atrase de teme precum sănătatea, organizarea timpului liber, prietenia, în timp ce persoanele care nu au ajuns la perioada pensionării până la începerea stării de afazie au de obicei copii, loc de muncă şi sunt îngrijorate de relaţia părinţi-copii, de dificultăţile financiare, din cauza neputinţei de a lucra. De aceea, cei din urmă sunt un grup de persoane cu risc mai ridicat la stări depresive, necesitând atenţie semnificativă şi, deseori, completarea terapiei limbajului cu şedinţe psihologice. Terapeutul De asemenea, terapeutul implicat în reabilitarea stărilor de afazie trebuie să posede anumite trăsături caracteriale. El trebuie să fie hotărât, înţelegător, tolerant, să aibă caracteristici de conducător, atent la detalii, un observator bun, cu grad ridicat de creativitate şi empatie, să aibă o capacitate marcantă de a cunoaşte oamenii. Firea lui trebuie să transmită încredere, optimism, sinceritate. El trebuie să aibă o experienţă vastă în domeniul terapiilor individuale şi să colaboreze cu alţi specialişti ce participă în reabilitarea pacienţilor. El se comportă ca un model, un model capabil să stimuleze emoţional, să reprezinte un sprijin afectiv şi intelectual. Terapeutul adecvat este un bun organizator al timpului, el realizează ceea ce şi-a propus pentru fiecare şedinţă. Poate să aleagă un asistent specializat în psihologie, logopedie, ergoterapie, artterapie, psihiatrie, pedagogie sau asistenţă socială. Terapeutul trebuie să aibă anumite strategii bine închipuite cu privire la orice eveniment ce poate surveni în decursul terapiei, ca de exemplu acceptarea membrilor noi sau renunţarea la terapie de către unii membrii ai grupului. El trebuie să aibă un registru care să conţină informaţii precum: activităţile desfăşurate la fiecare şedinţă, participanţii la şedinţa respectivă, metodele, tehnicile şi instrumentele folosite, obiectivele întâlnirilor, schimbările produse, evoluţia participanţilor. Din păcate, în ţara noastră, această arie de reabilitare a primit foarte puţină atenţie din partea cercetătorilor, rămânând ignorată în contexul reabilitării persoanelor cu afazie. Articolul întreg a luat naştere din dorinţa de a încuraja implicarea în terapia de grup a persoanelor cu afazie. Consider că trebuie susţinută orice încercare, orice implicare în acest sens, acest domeniu meritând într-adevăr efortul depus. - Fragment din articolul: Erőss, Z. (2009), Terapia de grup: o metodă de reintegrare a persoanelor cu afazie, Revista de Psihopedagogie, Vol.2, Ed. Fundației Humanitas, pag. 138- 145 Publicat de ERŐSS ZITA la 23:33 0 comentarii duminică, 13 decembrie 2009 O terapie eficienta pentru stimularea senzorio-motorii Stimularea senzorio-motorii este o terapie speciala prin care se dezvolta deprinderile de comunicare, atentia, memoria, capacitatile cognitive, se perfectioneaza miscarile generale si fine, schema corporala, capacitatea de adaptare a comportamentelor, socializarea prin dezvoltarea motricitatii. Una dintre cele mai eficiente terapii senzorio-motorii este Trainingul Senzorio-Motorii Planificat, dezvoltat de un specialist strain. Trainingul are ca idee de baza, ca prin stimularea sistemului vestibular exercitam efecte pozitive pe intregul sistem nervos central. Organul senzorial a sistemului vestibular se afla in urechea medie. Acesta contine un lichid special, al carei miscare furnizeaza impulsuri. Prin exercitii speciale exercitam miscari ale lichidului prin care stimulam intregul sistem nervos. Astfel, se dezvolta atentia, memoria, deprinderile de comunicare, capacitatile cognitive, se perfectioneaza miscarile generale si fine, schema corporala, capacitatea de adaptare a comportamentelor. Terapia este recomandata in primul rand copiilor cu intarzieri de dezvoltare, tulburari de limbaj, copiilor cu ADHD, Sindrom Down, autisti, deficienti de intelect. Puteti sa accesati urmatoarele link-uri pentru a intelege ideea de baza a terapiei, sa cunoasteti instrumentele folosite. Imaginile, filmuletele nu sunt in limba romana, dar vizionand pe acestea, putem sa invatam mult despre modul in care se desfasoara terapia. Putem sa facem rost de instrumentele potrivite sau putem sa confectionam chiar noi astfel de instrumente pe analogia celor originale. •http://www.youtube.com/watch?v=rfOov_bSwXg •http://www.youtube.com/watch?v=uETDXHrH1io&feature=related •http://www.videoplayer.hu/videos/play/267574 •http://www.videoplayer.hu/videos/play/185499 •http://www.pottom-panka.hu/index.php?id=jatekaink Pentru a obtine rezultate, exercitiile trebuie repetate acasa, in fiecare zi 20-30 minute in total, cu o combinatie de elemente la alegere. Antrenamentul se desfasoara in forma de joc, astfel devine o distractie placuta pentru intreaga familie. Planul individual este construit in trepte mici, dupa parcurgerea treptelor de baza urmeaza treapta urmatoare. Publicat de ERŐSS ZITA la 13:56 0 comentarii sâmbătă, 12 decembrie 2009 Idei pentru parinti •Interventia logopedica reprezinta o activitate suplimentara fata de programul scolar si educational al copilului. •Parintii sunt parteneri, co-terapeuti in rezolvarea problemelor logopedice, ei fiind cei mai apropiati de copil. •Trebuie sa avem mare grija sa nu descurajam copilul. El trebuie sa fie informat despre progresele facute si recompensat pentru efortul depus. •Cereti logopedului inregistrari pe reportofon in diferite etape de corectare. Acest mod de evaluare evidentieaza cel mai mult progresele facute de copil. Ascultarea propriei vorbiri si comparatia intre rezultatele anterioare si cele prezente reda increderea in propriile posibilitati, inlaturara negativismului si reda optimismului copilului. Nu in ultimul rand, cu trecerea timpului, inregistrarile devin o amintire placuta. •Parintii trebuie sa fie pregatiti de catre logoped pentru efectuarea exercitiilor propuse in afara cabinetului de logopedie, cu frecventa si intensitatea pe care o recomanda logopedul. Este interzis repetarea unor cuvinte/silabe care contin sunete gresit pronuntate! •Nu trebuie sa manifestam nerabdare fata de nereusitele copilului. Fiecare copil are ritmul sau unic de dezvoltare. In cazul intarzierii rezultatelor dorite nu trebuie condamnat numai logopedul, ci este indicat si evaluarea reala a propriului copil. •Pentru eficienta terapiei logopedice este recomandat ca sedinta sa desfasoare intr-un moment al zilei in care copilul sa fie mai odihnit. •Fiti prevazatori la alegerea cabinetului de logopedie. Cabinetele trebuie sa respecte cu strictete regulile de igiena pentru a nu pune in pericol sanatatea copilului. Unele instrumente trebuie sa fie dezinfectate dupa fiecare folosinta pentru ca sunt o sursa excelenta de microbi, virusi si bacterii. Astfel de obiecte sunt jucarii folosite pentru exercitii de suflat, spatulele, betisoare, de exempu. Publicat de ERŐSS ZITA la 11:41 0 comentarii miercuri, 2 decembrie 2009 Formarea si dezvoltarea perceptiei temporale Parametri temporali incep sa structureze viata individului inca din perioada intrauterina, primul stimul primit fiind ritmul cardiac maternal. Functionalitatea organismului uman este o imbinare a ritmurilor diferite: ciclul veghe-somn, ritmurile alimentare, ritmuri respiratorii, cardiace, etc. Orientarea si structurarea temporala reprezinta capacitatea individului de a se situa in functie de succesiunea evenimentelor (inainte, dupa, in timpul), de durata intervalelor de timp (perioada lunga/scurta), de ritmul desfasurarii unor activitati, evenimente, procese (regulat/neregulat), de reluarea ciclica a unor perioade de timp (zi, saptamana, luna, anotimp). Orientarea temporala porneste de la -'prezentul meu', care este un reper temporal, pentru evenimentele traite. Treptat, individul isi construieste o constiinta temporala, bazata pe ceea ce se numeste 'timp subiectiv'. Orice dificultate ce intervine in structurarea spatio-temporala poate bloca dezvoltarea unor abilitati cognitive, de aceea educarea si reeducarea acestuia este esentiala. Dificultatile in achizitia notiunilor temporale si tulburarile de orientare temporala sunt mai frecvente la copii cu dizabilitati cognitive, din cauza gradului mai mare de abstractizare necesar pentru insusirea si utilizarea corecta a acestora. Simptomele existentei unor tulburari ale orientarii si structurarii temporale sunt grupate de obicei in 4 categorii: - copilul este incapabil sa gaseasca ordinea si succesiunea evenimentelor - copilul nu percepe intervalele - copilul nu are un tempo si un ritm regulat - copilul nu are notiunea orei si nu isi poate organiza timpul In modalitatile de educare a capacitatii de orientare si de structurare temporala un loc important il detine cunoasterea si utilizarea termenilor adecvati vizand orientarea temporala. Pentru a facilita memorarea, trebuie sa recurgem la asocierea lui cu evenimente cat mai placute si la posibilitatea copilului de a comunica initial un raspuns comportamental, pe care sa il asocieze, prin repetare, corespondentilor verbali care trebuie insusiti. Trebuie sa punem accent pe manipularea unor materiale concrete (figurine, imagini) care sa ofere un suport spatial sau care sugereaza o anumita succesiune prin modul de asezare a materialului. S-a dovedit eficienta utilizarea unor imagini decupate sub forma de puzzle, pentru ca orice nepotrivire sa-i dea de gandit copilului, obligandu-l sa faca o noua alegere, adecvata. Invatarea anotimpurilor se realizeaza mult mai usor, atunci cand materialul a fost structurat pe un suport circular. Astfel, copiii au posibilitatea de a aseza imaginile semnificative anotimpurilor in spatiul cu fundalul de o anumita culoare (iarna-alb, primavara-verde, vara-rosu, toamna-galben). S-au dovedit eficiente si jocurile in care copiii erau solicitati sa potriveasca o coroana adecvata copacilor sau sa asocieze imbracamintea potrivita pentru cele patru anotimpuri, ori sa sesizeze nepotrivirile din anumite imagini. Achizitia structurilor spatio-temporale impune ca accentul sa se puna mai mult pe nivelul experientei directe, imediate, si abia pe urma sa se treaca la al doilea nivel, cel al reprezentarilor, al imaginii mintale. Publicat de ERŐSS ZITA la 21:11 0 comentarii Cunoasterea figurilor geometrice, insusirilor obiectelor si relatiilor spatiale In luna a 3-a, sugarii sunt mai sensibili la forme decat la culorile obiectelor, recunoasterea formelor geometrice fiind mai dezvoltata decat recunoasterea culorilor. Intre luna 6-9, sugarii sunt capabili de a face diferenta intre caracteristicile obiectelor, si acorda prioritate formelor geometrice fata de marimea sau culoarea obiectelor. Pentru educarea cunoasterii figurilor geometrice si a relatiilor spatiale se poate folosi exercitii, ca de exemplu: punem pe masa o jucarie (un dulap/scaun...pentru papusi), iar copilul primeste instructiuni de executat folosind diferite figuri geometrice de culoare si marime diferite, stranse intr-un cos: 'pune rombul mic si verde in fata casei/pune cercul langa casa/pune triunghiul in spatele casei/' etc. In acest scop se poate folosi cu succes jocurile de constructie (din cuburi/cartonase/lego/magneti..de culoare si marime diferite), pipairea formelor cu ochii inchisi, origami, jocuri de tip puzzle cu forme de marime diferite, clasificare formelor dupa marime, etc. Publicat de ERŐSS ZITA la 20:08 0 comentarii Postări mai vechi Pagina de pornire Abonaţi-vă la: Postări (Atom) Despre mine ERŐSS ZITA București, Romania Am terminat studiile universitare la Universitatea din Bucuresti, în domeniul psihopedagogiei speciale si logopediei. Am participat la schimburi de experiente în cabinete de logopedie, clinici renumite din străinătate unde am insusit tehnici, metode eficiente în prevenirea si corectare tulburărilor de limbaj. În munca mea folosesc cu succes si metode si tehnici necunoscute sau foarte rar folosite în România. Am avut ocazia să ofer ajutor în următoarele tipuri de probleme: tulburări de pronuntie, de ritm si de fluentă, dislexo-disgrafie, tulburări de dezvoltare a limbajului, tulburări de perceptie a vorbirii, Sindrom Down, afazie. Vă astept -pentru evaluare,terapie sau consiliere- în cabinetul meu în cadrul clinicii Healthcare Center,în sectorul 1.! contact: eross.zita@yahoo.com Vizualizaţi profilul meu complet Arhivă blog ▼ 2010 (2) ▼ ianuarie (2) Stimularea copilului mic Exemplu pentru activităti de terapie ocupatională ... ► 2009 (10) ► decembrie (10) Terapia de grup: o metodă de reintegrare a persoan...O terapie eficienta pentru stimularea senzorio-mot...Idei pentru parintiFormarea si dezvoltarea perceptiei temporaleCunoasterea figurilor geometrice, insusirilor obie...Cum sa dezvoltam schema corporala?Stiati ca...?Despre terapia tulburarilor de pronuntieDezvoltarea limbajului Bine ati venit pe blogul meu!Conditia unei b...

ALEX

ALEX